Sari la conținut

Dragoste amară

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Dragoste amară
Amore amaro

Afișul românesc al filmului
Titlu originalAmore amaro
Genfilm dramatic
RegizorFlorestano Vancini
ScenaristSuso Cecchi D'Amico
Florestano Vancini
Bazat peromanul omonim al scriitorului Carlo Bernari
StudioFRAL Cinematografica
Director de imagineDario Di Palma
MontajNino Baragli
MuzicaArmando Trovajoli
DistribuțieLisa Gastoni
Leonard Mann
Premiera23 noiembrie 1974
Premiera în România  (1976-03-01)
Durata106 minute
film color (Eastmancolor)
ȚaraItalia Italia
Locul acțiuniiItalia  Modificați la Wikidata
Limba originalăitaliană
Disponibil în românăsubtitrat
Prezență online

Dragoste amară (titlul original: în italiană Amore amaro) este un film dramatic italian, realizat în 1974 de regizorul Florestano Vancini, după romanul omonim din 1958 al scriitorului Carlo Bernari, protagoniști fiind actorii Lisa Gastoni și Leonard Mann.[1]

Pentru acest rol, Lisa Gastoni a câștigat a doua Panglică de argint pentru cea mai bună actriță.

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Acțiunea filmului, plasată în Ferrara spre sfârșitul anilor 1930, descrie povestea unei iubiri imposibile dintre Antonio, un student de douăzeci și patru de ani al cărui tată a fost condamnat la cincisprezece ani de închisoare pentru activitate antifascistă, și Renata, o femeie de 35 de ani, învățătoare, văduvă și cu un băiat de opt-nouă ani. Cei doi sfidează convențiile vremii (cutumul social este de așa natură încât Renata se consideră „bătrână” și se comportă neliniștit față de un bărbat mai tânăr cu unsprezece ani) dar, în ciuda pasiunii copleșitoare dintre cei doi, diferențele sociale și tendințele politice le vor împiedica dezvoltarea relației. Antonio reușește să meargă la Paris pentru a aduce bani pentru colegii în exil ai tatălui său și este din ce în ce mai critic față de demonstrațiile publice ale regimului lui Musolini. Renata, în schimb, urmează ceremoniile într-o uniformă fascistă și acceptă să conducă o tabără de vară pentru copii. Condusă de ambiții, conformism și dorința de a avea o situație stabilă, se gândește să accepte o căsătorie cu un înalt oficial de partid...

Filmul preia nucleul central al poveștii din romanul lui Carlo Bernari și oferă personajelor motivații psihologice mai explicite și structurează narațiunea inversând tiparul obișnuit de flashback: prezentul este povestea de dragoste dintre Antonio și Renata în îndepărtata perioadă antebelică; în paralel este reprezentată soarta diferită a celor doi protagoniști în viața de treizeci de ani mai târziu, denunțând consecințele negative pe care trecutul le-a provocat[2].

  1. ^ de Amore amaro (1974) la themoviedb.org
  2. ^ it G. L. Rondi, Amore amaro di Vancini, 25 anni dopo, in Amore amaro. La sceneggiatura originale, a cura di Anna Maria Quarzi, Liberty House, Ferrara, 1999, p. 10

Legături externe

[modificare | modificare sursă]